În lumea politicii românești, un nume sonor nu garantează succesul electoral, așa cum a descoperit și Cătălin Carstoiu în tentativa sa de a câștiga fotoliul de primar al Bucureștiului. Inspirat, sau poate orbit, de succesul anterior al lui Oprescu, Carstoiu a intrat în cursă cu o notorietate preexistentă, dar fără suficientă pregătire politică și viziune pentru a-și susține candidatura.
Asemenea lui Oprescu, Carstoiu a subestimat complexitatea și exigentele funcției de primar al capitalei, bazându-se în principal pe notorietatea sa anterioară. Cu toate acestea, lumea politică a evoluat, iar electoratul s-a maturizat în ceea ce privește cerințele și așteptările de la liderii lor. Fără o platformă politică clară și fără capacitatea de a comunica eficient cu cetățenii, Carstoiu a devenit doar o umbră palidă a speranțelor sale politice.
Astfel, eșecul lui Carstoiu servește drept avertisment pentru cei care aspiră la funcții politice de înalt nivel, arătând că notorietatea nu înlocuiește experiența și viziunea. Este un apel la realism și la o abordare mai pragmatică și fundamentată în alegerea liderilor, în locul idolatrizării în orbire a unor figuri publice.
