Toate discuțiile cu privire la sistemul de sănătate din România zilelor noastre se poartă ba în jurul politicului, ba în jurul examenului de rezidențiat, ba in jurul exodului medicilor, dar nimeni nu pomenește nimic de adevaratele motoare ale sistemului sanitar care sunt asistenții medicali. În orice spital din țară, fie privat fie de stat, medicul nu reprezintă decât o mică parte a procesului de îngrijire si destul de nesemnificativă fară tot suportul oferit de asistenții medicali. În ziua de azi stetoscopul a devenit mai mult un obiect de decor decât un instrument de diagnostic, cum era pe vremea medicinei patronale a lui N. Gh. Lupu și care, din fericire, mai are înca, ceva descendenți.
Asistentul medical nu are voie din punct de vedere legal să doarmă în gardă, veghează permanent la capul pacientului, trebuie să cunoască o gramadă de patologii și să fie împăcat cu idea că în cazul oricărui eveniment va fi aproape exclusiv raspunzător, dacă nu cumva mai intră în colimator o infirmieră sau o femeie de serviciu. Ca pondere, pacientul interacționează în proporție covârșitoare cu asistentul medical, nu cu medicul. Iar când vorbim de interacțiune, este vorba de activitatea de tratament, supraveghere și, ceva care încă nu se prioritizează în Sănătatea românească, suport psihologic pentru pacient.
În concluzie, guvernanții și factorii de decizie din minister ar trebui să elaboreze o strategie națională cu privire la rolul asistentului medical în sistemul național de sănătate, rol ce va trebui să suplinească anumite atribuții ale medicului, să umple golurile din sistem, pentru ca, în cazul urgențelor medicale ,un asistent este ceva mai util decât un voluntar, chiar dacă voluntarii sunt o parte esențială a sistemului.
Asistentul medical trebuie să aibă dreptul să își deschidă cabinet medical și să acorde îngrijiri paleative, să aibă dreptul sa intervină în cazul urgențelor fără a trăi cu frica că va fi tras la răspundere, să poată activă ca și entitate medicală de sine stătătoare în comunele și satele țării pe unde nu a mai trecut picior de medic de zeci de ani. În curand, tehnologia 5G va facilita accesul la servicii de telemedicină, și pentru cazuri grave va trebui să existe posibilitatea de a cere o opinie oricărui medic aflat în cadrul unei rețele deja create cu ajutorul legislativ al factorilor de decizie. De asemenea, asistenții medicali care vor dori să se alinieze unui astfel de program vor trebui să fie extrem de bine pregatiți și vor trebui să urmeze cursurile unei instituții de învatamant de lungă durată de minim 4 ani, iar practica să fie efectuată în consecință cu viitoarea lor pregătire. Dar acesta este un drum deja început, sistemul de educație superioară, universitățilecu profil medical, pregătind deja de ani de zile asistenți medicali cu pregătire înaltă. Mai rămâne ca d.p.d.v. legislativ să se întâmple ce trebuie.