Hai să aprindem puțin lumina. Pentru că, dacă tot acesta este sloganul pe care s-au cheltuit milioane în ultimele săptămâni, măcar să vorbim și despre realitate.
Ca fost ministru al Sănătății am semnat peste 2.000 de diplome de medic specialist. Peste 2.000 de tineri care au terminat rezidențiatul, au promovat examenul de specialitate și au primit recunoașterea oficială a profesiei prin semnătura mea.
Știți ce au primit mai departe? În foarte multe cazuri, șomeri.
De ce? Pentru că nu a fost de acord cu scoaterea la concurs nici măcar a posturilor de care spitalele aveau disperată nevoie. Pentru că făcea „reformă”!
În aceeași perioadă, managerii de spitale îmi spuneau că nu mai au cu cine acoperi gărzile. Pacienții aveau dreptate când cereau medici. Colegii mei aveau dreptate când cereau locuri de muncă. Iar eu eram între cele două tabere, încercând să găsesc soluții acolo unde alții blocau deciziile.
Aceasta este reforma?
Să formezi medici pe bani publici, să investești ani de pregătire în ei și apoi să-i lași fără posibilitatea de a profesa, în timp ce spitalele duc lipsă de personal?
Reforma nu înseamnă să oprești sistemul. Reforma înseamnă să-l faci să funcționeze mai bine.
Din păcate, astăzi se vorbește mult despre reformă, dar prea puțin se construiește. Cuvântul a devenit un instrument de comunicare, nu o politică publică. Cine cunoaște tehnicile de comunicare înțelege foarte bine diferența dintre percepție și realitate.
Nu faceți nicio reformă. Nici dumneavoastră, nici cei care vă înconjoară.
Vă folosiți doar de cuvântul „reformă” pentru că ați înțeles că are priză în mentalul colectiv și investiți masiv în construirea acestei percepții prin campanii de comunicare.
O reformă adevărată se măsoară în rezultate, nu în sloganuri.
Domnule Bolojan, opriți-vă. Lăsați România să meargă înainte prin fapte, nu prin etichete.
