În 1877, pentru a putea spune că suntem o țară, a trebuit să ne câștigăm existența printr-un război de independență.
În 1989, ca să putem spune că suntem liberi de tiranie, am trecut printr-o revoluție.
În 2026 suntem liberi, independenți și avem cei mai puternici aliați din istoria noastră. Tocmai de aceea este atât de ușor ca unii să uite cât au costat toate aceste lucruri pe care astăzi le luăm ca fiind de la sine înțelese.
Și tocmai pentru că luăm independența și libertatea „de-a gata”, unii au început să-și inventeze lanțuri imaginare: „Suntem colonie”, „suntem ocupați”, „suntem vânduți”, încercând să-i convingă pe cei din jur că independența deja câștigată nu ne-ar aparține, de fapt. Este o minciună construită din teama de puterea pe care o are și pe care o poate avea, în realitate, România.
O țară cu un PIB de 400 de miliarde, cu o armată care participă umăr la umăr cu ceilalți aliați NATO la securitatea colectivă, a șasea țară din Uniunea Europeană și o ancoră regională ca partener de tranziție; o țară ai cărei cetățeni dețin unul dintre cele mai puternice pașapoarte din lume — ilustrând astfel respectul reciproc în raport cu celelalte state — o țară cum este România astăzi nu are de ce să permită nimănui să îi ciobească mândria independenței câștigate și construite de generații.
Generația de la Plevna nu și-a permis acest lux; înaintașii noștri au făcut ceva mult mai greu și ne-au câștigat independența atunci când nu o aveam. Noi avem datoria să o întărim prin reconstruirea încrederii între noi, aici, acasă.
România trebuie ca, după 149 de ani, să înțeleagă pe deplin ce înseamnă cuvântul pe care îl sărbătorește astăzi.
Independența înseamnă puterea de a sta în fața cetățenilor tăi cu responsabilitatea deplină a deciziilor luate pentru viitor și de a sta între națiuni suverane pentru a construi împreună un viitor bun.
Independența nu a însemnat niciodată izolare, ci putere și responsabilitatea propriului drum.
La mulți ani, România!
