La Consiliul European informal de astăzi, România trebuie să adopte o poziție clară, fermă și orientată spre viitor.
În primul rând, trebuie să respingem ideea unei Uniuni Europene cu mai multe viteze. O astfel de abordare riscă să adâncească diferențele dintre statele membre și să creeze noi clivaje economice și sociale. România nu poate accepta o Europă fragmentată, în care accesul la decizie, finanțare sau influență depinde de cercuri restrânse și restrictive de integrare.
În același timp, trebuie să fim proactivi. România poate propune și susține forme de cooperare consolidată în domenii esențiale pentru cetățeni și pentru regiunea noastră: securitate cibernetică, reindustrializare și autonomie strategică, combaterea declinului demografic, consolidarea pilonului social, investiții în educație și tehnologii emergente, dezvoltarea infrastructurii de transport și întărirea securității maritime la Marea Neagră.
În contextul dezbaterilor privind competitivitatea europeană, România are nevoie de o strategie națională coerentă de competitivitate, corelată cu prioritățile europene și construită pe utilizarea inteligentă a fondurilor europene. Trebuie să cerem ca viitoarele mecanisme de finanțare să fie deschise tuturor statelor membre, inclusiv celor care nu fac parte din zona euro. Competitivitatea nu trebuie să devină un nou criteriu de excludere, ci un instrument de convergență reală.
Ar fi o greșeală majoră să tratăm aceste dezbateri cu pasivitate. Viitorul Uniunii se decide acum. România are nevoie de o Uniune Europeană coezivă, solidară și echitabilă, cu un proces decizional transparent și incluziv. Iar vocea noastră trebuie să fie auzită.
