La 35 de ani de la evenimentele din 13-15 iunie 1990, România este acum parte a democrațiilor occidentale, parte a UE, parte a NATO. Este acolo unde au dorit-o cei care au fondat și participat la fenomenul ,,Piața Universității” imediat după Revoluția din 1989. Mișcarea civică și populară din Piața Universității a avut aceleași resorturi morale și fundații axiologice pe care le-a avut Revoluția din 1989, fiind o continuare a acesteia: fără dictatură, pentru libertate, pentru democrație, pentru prosperitate și demnitate în Europa și în lume, pentru integrarea rapidă a României în structurile politice ale democrațiilor euroatlantice, UE și NATO. Integrarea României în UE și NATO a reușit, Revoluția din 1989 și Piața Universității au prevalat, au învins. Din păcate, această integrare nu a fost atât de rapidă pe cât ne-am dorit-o toți cei care am susținut ,,Fenomenul Piața Universității”, a trebuit să mai așteptăm mai bine de 10 ani pentru NATO și mai bine de 15 ani pentru UE. Rezistența față de integrarea noastră rapidă în Vest a fost evidentă odată cu modul în care fenomenul a fost atunci reprimat, cu încălcarea flagrantă a drepturilor și libertăților, folosind excesiv forța instituțiilor de stat, folosind învrăjbirea între categorii sociale, în final, prin violența necontrolată față de cei care manifestau pașnic. După o decadă de frământări și confruntări, în care violența de stradă apărea recurent în viața noastră civică și politică, așa cum a fost, din nou, în 1991 și 1999, viața publică din țara noastră și-a găsit treptat moderația și echilibrul, forțele politice au reușit, prin dialog, să scoată violența din viața noastră civică și politică, un mare pas înainte! România a devenit parte a UE și NATO. Lupta însă continuă! Și astăzi ne confruntăm cu forțe aparent civice și politice vizibile sau mai puțin observabile care încearcă să schimbe cursul istoric al țării și să disloce țara noastră din structurile occidentale prin dezinformare, prin propagarea unui discurs bazat pe ură, prin promovarea unui discurs antioccidental, prin specularea nemulțumirilor economice sau sociale și a volatilității politice în relațiile internaționale. Și astăzi avem de apărat apartenența noastră la lumea occidentală, raportat la contextul prezent, cu mijloacele prezentului. Acest lucru este cu atât mai dificil cu cât trăim într-un context de frământări, tensiuni și conflicte deschise nu numai în Est, dar și de reașezări și recalibrări în sânul lumii occidentale. Lumea occidentală va rămâne în continuare unită în valorile și idealurile ei de democrație și libertate, de pace și securitate, dar intrăm într-o perioadă în care felul în care ne organizăm interesele naționale și ne calibrăm acțiunile interne și externe trebuie să devină mai sofisticat, raportat la o dinamică mai accentuată și la o volatilitate crescută în relațiile politice și economice internaționale. Pentru a reuși acest lucru, avem nevoie de coerență și unitate în acțiunea noastră politică, de inteligență politică și capacitate de adaptare, de hotărâre și consecvență în rezolvarea problemelor economice și sociale interne, pentru a putea securiza interesele cetățenilor și ale României. Primul pas pe acest drum într-un context nou față de anii precedenți este formarea unui guvern susținut de forțele politice pro-occidentale, de singurele forțe care au, în acest moment, capacitatea politică și expertiză necesară guvernării. Este un pas necesar pentru a trece rapid la modernizarea administrației noastre și pentru a continua dezvoltarea noastră economică. Este cel mai bun fel în care putem să îi cinstim pe cei care, în 1989, în Revoluția anticomunistă, și în 1990, în acțiunea civică pro-occidentală ,,Piața Universității”, au avut viziune, curaj, demnitate și, nu puțini dintre ei, forța sacrificiului. Fie ca exemplul lor moral să lumineze calea democrației românești pentru totdeauna!
Guvernul României își exprimă respectul față de toți cei care au făcut posibil în 1989 și în 1990 deschiderea unui drum istoric, drumul democrației, libertății și prosperității
