Vorbim despre oameni care muncesc și care trebuie să știe ce salariu vor avea mâine. Despre familii care au rate, facturi, copii de crescut și planuri de viață. De aceea, Legea Salarizării Unitare trebuie făcută pentru oameni, nu împotriva lor!
Am urmărit cu atenție consultările de la Cotroceni și declarațiile despre așa-zisele „progrese” privind noua Lege a Salarizării Unitare.
Nu putem susține o lege pe care nu am văzut-o în forma finală și nu putem decide soarta veniturilor a sute de mii de oameni fără să-i ascultăm pe cei care îi reprezintă.
Vorbim despre profesorii care ne educă copiii, despre medicii și asistentele care ne îngrijesc atunci când suntem bolnavi, despre polițiști, funcționari publici și angajați ai administrației locale și centrale.
Nu putem vota în orb!
Până în acest moment, nu avem o variantă finală și completă a Legii Salarizării Unitare pe care să o putem analiza serios. În aceste condiții, nimeni nu ne poate cere să spunem „da” doar pe baza unor declarații sau promisiuni.
De asemenea, nu putem continua practica guvernului demis prin care proiecte esențiale sunt amânate luni întregi, iar apoi, în ultima clipă, Parlamentul și partidele sunt puse sub presiune: „Votați acum, pentru că altfel pierdem fondurile europene!”
Dacă au existat întârzieri în elaborarea Legii Salarizării Unitare — iar termenele anunțate au fost depășite de mai multe ori —, responsabilitatea nu poate fi transferată, în ultimul moment, asupra Parlamentului, sindicatelor sau angajaților.
O asemenea lege trebuie analizată articol cu articol. Trebuie să știm foarte clar cine câștigă, cine pierde, ce inechități sunt eliminate și dacă apar altele noi.
Și, mai ales, trebuie ascultate marile centrale sindicale.
Avem un parteneriat asumat cu reprezentanții salariaților și consider că vocea lor trebuie să conteze cu adevărat.
Dialogul social nu trebuie să fie o formalitate și nici o fotografie făcută la finalul unei întâlniri.
