Într-un context public tot mai tensionat și dominat de nevoia de „soluții rapide”, cred că este important să spunem clar: nu există un „mesia politic”, iar democrația nu poate sta și nu trebuie să depindă de un singur om, indiferent cât de puternic sau popular ar fi acesta.
Nu contest rolul liderilor, însă contest mitul „salvatorilor”, pentru că orice sistem are nevoie de direcție și asumare, dar un stat sănătos nu se construiește în jurul unei persoane, ci în jurul unor instituții solide, predictibile și responsabile, care funcționează indiferent de cine se află temporar în poziții de putere.
Într-o democrație matură, puterea trebuie împărțită și controlată, deciziile trebuie asumate instituțional, iar responsabilitatea trebuie să rămână colectivă, nu transferată către un „salvator”.
Democrația nu se construiește în jurul unui om, ci în jurul unor reguli clare, al unor instituții solide și al unei responsabilități împărțite.
Într-o perioadă în care tentația autoritară poate apărea sub forma „liderului eficient”, acest lucru trebuie spus clar: echilibrul nu vine dintr-un nume, ci din modul în care funcționează statul. Echilibrul vine din dialog.
Încrederea nu stă într-un om.
Încrederea se construiește.
