Un interviu altfel despre educație. Despre ce înseamnă cu adevărat. Pentru mine, educația nu a fost niciodată doar despre note sau performanțe individuale. A fost despre șanse. Despre oameni. Despre cum reușim să ducem o întreagă generație mai departe, nu doar câțiva dintre cei mai buni.
O școală bună nu este doar una care produce olimpici. Este una în care profesorii sunt implicați, respectați și sprijiniți. O școală în care nu lași niciun copil în urmă.
Pentru că nu este suficient să „bifăm” reforme. Educația nu funcționează pe hârtie. Funcționează doar atunci când schimbările sunt aplicate corect, când profesorii sunt ajutați, când există resurse și când există voință reală.
Avem încă o rată de abandon școlar mult prea mare. Și asta nu este doar o statistică. Sunt destine. Sunt comunități întregi afectate.
Am văzut copii care pur și simplu au dispărut din sistem. Și, uneori, răspunsul a fost simplu: „așa au decis”. Nu este suficient. Statul trebuie să reacționeze. Școala trebuie să fie prezentă. Comunitatea trebuie să fie implicată.
De aceea am susținut ideea zonelor de educație prioritară. Acolo unde știm că există probleme, trebuie să intervenim. Să susținem profesorii, să îi motivăm, să aducem resurse, să reconstruim încrederea. Pentru că educația nu este doar despre sistem. Este despre fiecare copil în parte.
Am întâlnit profesori extraordinari. Oameni care fac diferența în fiecare zi, chiar și în cele mai dificile condiții. Ei sunt dovada că se poate. Dar nu este suficient să avem exemple izolate.
Trebuie să construim un sistem care funcționează pentru toți. Educația nu este un capitol de bifat într-un program de guvernare. Este fundația unei societăți.
