Suntem un stat mare în Uniunea Europeană – al șaselea ca pondere în procesul decizional. Tocmai de aceea, când vorbim despre bani europeni, trebuie să venim cu o viziune clară și cu un program coerent.
Nu e suficient să bifăm proiecte. Întrebarea esențială este: ce vrem să construim cu aceste fonduri? Cum vrem să arate economia noastră peste câțiva ani? Cum modernizăm statul și cum sprijinim companiile private să fie competitive?
Începem negocierile pentru viitorul buget european pe termen lung. Propunerea Comisiei Europene ridică însă mari semne de întrebare:
1. riscăm o „PNRR-izare” a fondurilor europene, condiționate de reforme impuse, greu de implementat;
2. fondurile pentru dezvoltare locală și pentru agricultură sunt puse în aceeași oală, ceea ce ar însemna mai puțini bani pentru comunitățile rurale și urbane mici;
3. există riscul real să primim mai puțini bani decât în actuala programare financiară dacă nu negociem bine.
Ca raportor al Parlamentului European pentru implementarea PNRR, am demonstrat că se poate schimba logica: am obținut posibilitatea statelor membre de a-și modifica planurile printr-o simplă justificare, în ciuda opoziției inițiale. La fel am simplificat și procedurile. Cu argumente solide, am convins majoritatea europarlamentarilor să voteze raportul meu.
De aceea, și acum trebuie să mergem la Bruxelles cu argumente puternice, cu o viziune națională bine definită, cu profesionalism și cu implicare.
Afacerile europene nu sunt teme de nișă. Ele sunt de interes național și local, iar succesul României depinde de modul în care știm să negociem și să construim împreună. Cred că atunci când e vorba de interesul național, trebuie să depășim clivajele politice și să acționăm unitar.
