Un soi de derby a avut loc aseară pe Arena Națională într-un meci unde lipsa suporterilor din tribune a eclipsat oarecum ritmul excelent și frumusețea unui joc cursiv, antrenant.
Meciul a “curs” într-o singură direcție din primul până în ultimul minut și, așa cum am anticipat (subtil ce-i drept) săptămâna trecută, a venit în sfârșit timpul ca steliștii să spargă acel “blestem” al meciurilor chinuite și de-o parte și de cealaltă a terenului, între un CFR închis aproape ermetic și un FCSB constant în căutarea inspirației pierdute, unde mai mereu principalele pretendente la trofeu plictiseau sau păcăleau fotbalul.
E drept faptul că absențele din lotul clujenilor o situau drept favorită pe Steaua, dar de aici și până la a fi total subordonată de o echipă de puști, până la urmă, era cale lungă.CFR a arătat rău. Foarte rău. Cam atat de rău încât a părut o echipă de pluton, care a venit în București să “ciupească” un punct și să joace la “ce-o ieși”.
Fără lipsă de reacție 90 de minute, echipa lui Iordănescu a arătat faptul că nu știe să joace fără un număr 9 în jurul căruia să arunce toate mingile la bătaie și a părut că s-a predat total imediat după eliminarea lui Arlauskis. Un Arlauskis providențial până în momentul eliminării, care a părut singurul conectat la febra meciului, a ținut aproape singur piept atacurilor roș-albaștrilor.
Faptul că CFR e o echipă lentă nu e o nicio noutate. Însă un portar fără meciuri oficiale de câteva luni să fie cel mai bun om al tău denotă o slăbiciune clară. Fizic vorbind FCSB și-a revenit și a făcut probabil cel mai bun meci din acest an. Pressing-ul sufocant s-a întors în jocul echipei iar acțiunile individuale au redevenit eficiente aseară.După eliminare golul plutea deja în aer, însă nimic nu poate fi considerat jucat cu o echipă atât de experimentată precum Clujul.
După pauză însă, CFR a cedat complet la un capitol care până nu de mult era veriga slabă a Stelei: greșelile personale. Pe rând, Chipciu și Camora le-au făcut două cadouri nesperate lui Olaru și Tănase, ambii aflați într-un vârf de formă. Apoi Moruțan a ținut să arate de ce se cer de la 10 milioane de euro în sus pe el (o suma încă exagerată), cu o execuție formidabilă. Și nu e prima de acest gen în acest sezon. Olimpiu a fost în opinia mea omul meciului, devenind încet dar sigur coordonatorul de joc de care FCSB are nevoie de atât timp. Un post pe care au impresionat doar 2 jucători în ultimii (mulți) ani: Sânmartean și Budescu. 3-0, iar proporțiile scorului reflectă perfect realitatea din teren. CFR nu a avut șut pe poartă. FCSB a avut 9. Jocul a curs într-o singură direcție, iar suporterii au câștigat 90 de minute de fotbal.
Toni Petrea a avut dreptate: Pentru FCSB play-off-ul a început deja! Nu știm încă dacă puștii au devenit bărbați, dar e cert că au crescut mult în ultimul sezon, sunt bine antrenați iar mental vorbind, par pregătiți pentru duelurile tari din finalul de sezon. Urmează însă două teste importante: Craiova și Sepsi.Să sperăm ca tot în același fel vor și meciurile din play-off, însă cu un CFR mult mai capabil să arate de ce este tripla campioană a României. Nu o dați victimă sigură încă pe CFR. Mereu are puterea de a reveni.
PS: Ca o notă de final aș vrea doar să remarc ce i se întâmplă lui Bălgrădean. “Fugit” de la echipa lui Becali, tocmai pentru a face performanță în tricoul rivalei, cel denumit “Pufi” a fost scos din lot și pare intrat în dizgrația conducerii clujenilor. Cam neinspirată decizia plecării, nu credeți?
