Am revenit azi cu o actualizare, așa cum am promis, după discuțiile tehnice cu reprezentanții Comisiei Europene pentru modificarea Planului Național de Redresare și Reziliență.
Suntem într-o etapă tehnică, detaliată, cu discuții sectoriale aplicate. Ce vrem concret? Nu doar pe ajustarea unor jaloane, ci și pe introducerea de investiții noi, mature, care respectă condițiile impuse de mecanismul de redresare și reziliență, răspund nevoilor reale din economie și pot fi implementate în termen.
Pe componenta Energie, de exemplu, am explicat de ce România nu poate accepta o închidere forțată a unor capacități energetice fără să existe alternative funcționale puse în operă. O astfel de decizie, impusă într-un calendar nerealist, ar fi un risc major pentru securitatea energetică – inclusiv pentru sprijinul pe care îl oferim Republicii Moldova. Am solicitat ca graficul de închidere să fie corelat cu intrarea în funcțiune a noilor capacități și am subliniat că România nu poate merge mai departe fără ca aceste realități să fie luate în considerare.
La Sănătate, am susținut cu fermitate nevoia de a păstra în Plan spitalele care pot fi finalizate până în 2026, inclusiv prin transfer de pe componenta de grant pe cea de împrumut, pentru a minimiza riscul pierderii baniilor în contextual nerealizării țintelor Ministerului Sănătății. Comisia a înțeles logica prezentată, iar dialogul rămâne deschis pentru ajustări rezonabile, acolo unde ministerele de linie vor putea prezenta argumente suficiente.
În alte componente – precum Valul Renovării sau REPowerEU – am subliniat necesitatea de a face distincție între investiții care pot fi accelerate și cele care, realist, trebuie relocate spre alte surse de finanțare.
Este o negociere în care nu toate solicitările noastre sunt ușor de acceptat. Știm, de asemenea, că orice modificare presupune un echilibru între obiectivele europene și condițiile concrete din fiecare stat membru. Dar așa cum am subliniat, parteneriatul adevărat se construiește nu doar în momentele simple, ci mai ales atunci când pozițiile diferă, iar soluțiile trebuie negociate cu răbdare și responsabilitate.
Pentru România este esențial să se concentreze pe implementarea proiectelor de investiții.
Am transmis clar că România este interesată nu doar de menținerea granturilor, ci și de valorificarea tuturor tranșelor disponibile din împrumut.
Aceste fonduri sunt acordate în condiții de finanțare mult mai avantajoase decât cele de pe piața internă sau internațională și pot susține investiții esențiale, fără a adăuga presiune suplimentară asupra bugetului de stat printr-un cost redus al dobânzilor.
Negocierile au intrat în etapa finală și vor fi închise până la finalul lunii mai.
Comisia Europeană a ținut cont de pozițiile noastre și a solicitat documentații suplimentare pentru a putea lua decizii finale. Din partea noastră, vom continua să furnizăm informațiile necesare și să susținem propunerile formulate, în limitele cadrului european și ale calendarului asumat.
Vrem un PNRR implementabil. Un plan care să fie nu doar coerent în obiective, ci și realizabil în practică. Iar când realitățile din teren se schimbă – economic, social, tehnic – e firesc să cerem adaptarea în consecință.
Discutăm despre investiții publice în spitale, energie, școli și administrație – lucruri care vor conta pentru România dincolo de orice ciclu electoral.
Sunt convins că împreună cu colegii de la Comisia Europeană, vom ajunge la un rezultat al negocierilor care să sprijine implementarea investițiilor în România, iar colegii de la ministerele de linie vor accelera ritmul de implementare pentru ca toate jaloanele și țintele din responsabilitatea acestora sa fie atinse.
