Au trecut mai bine de 100 de zile de la furtul comorilor dacice de la muzeul olandez. Sigur, informațiile care vin de la procurori ne fac să fim optimiști, dar comoara noastră națională încă lipsește.
Imediat după furt, am reacționat și am inițiat un apel către Comisarul European pentru Cultură, Glenn Micallef, cu susținerea altor 18 colegi europarlamentari români. Am cerut informații despre măsurile existente în protejarea patrimoniului nostru comun.
Iată, pe scurt, ce măsuri derulează Comisia Europeană pentru a proteja patrimoniul și pentru a evita ca astfel de situații grave, precum furtul de la Muzeul Drents, să nu se mai repete:
Se investește în soluții moderne prin programele Horizon Europe și Fondul pentru Securitate Internă: de la formarea autorităților, la protecția siturilor culturale cu drone și imagini satelitare.
Prin programul Creative Europe a fost lansat un parteneriat cu Consiliul Internațional al Muzeelor, pentru întărirea securității muzeelor europene.
Se desfășoară un studiu esențial privind trasabilitatea obiectelor de patrimoniu furate, ale cărui recomandări vor fi prezentate anul acesta.
În plus, există un angajament clar de a crește finanțarea pentru cultură în viitorul buget european.
Salut acești pași necesari și programele existente, însă, trebuie să spun răspicat: nu sunt suficienți! Așteptăm tragedii ca să înțelegem cât de prețioasă este cultura. An de an, trebuie să ne luptăm pentru fiecare leu alocat protejării patrimoniului.
Știu bine că, astăzi, când prețurile cresc și traiul devine tot mai greu, cultura poate părea, pentru mulți, o preocupare îndepărtată. Însă, vă asigur, cultura nu este un lux, ci fundamentul pe care ne clădim identitatea și coeziunea noastră ca societate.
Ca să înțelegem gravitatea pierderii: artefactele furate – Coiful de la Coțofenești și brățările dacice, vechi de 2.000 de ani și evaluate la 6 milioane de euro – reprezintă peste 2% din întregul buget anual alocat culturii în România.
Este vital să învățăm lecția acestui episod dureros: să apărăm cultura zi de zi, nu doar în fața tragediilor, și să investim în ea cu responsabilitate, deoarece dreptul la cultură este un drept fundamental, nu un privilegiu.
