Mi-au spus că urăsc mașinile. Nu mă încearcă diferite sentimente fată obiecte, dar sunt alte lucruri mai importante la care țin: iubesc orașul, aerul curat, ordinea, și – în general – lucrurile bine puse la punct.
Atunci când eliberăm bulevardele principale de sub mașini nu facem altceva decât să echilibrăm situația de fapt, să le facem loc și pietonilor. Atâta tot. Autoturismele sunt efectiv peste tot: 2.800.000 în Bucuresti și Ilfov, potrivit RAR.
Accesibilizăm trotuarele. Pesoanele cu dizabilități, persoanele în vârstă, părintii și copiii lor, au nevoie de trotuare curate, verzi, umbroase, plăcute.
Că așa este normal să fie, și da, un primar trebuie să prioritizeze viețile lor în raport cu confortul de a-ți parca mașina în ușa blocului, pe trotuar la bulevard.
Mi se mai spune că nu mă vor mai vota cei care nu mai pot parca pe trotuar. De parcă scopul meu este să fiu primar ca să fiu reales la infinit. Nu, scopul meu este sa pun orașul la punct, să ne civilizăm.
Alții cer parcări supraetajate. Vom avea, în Centru, pentru a duce mașinile în subteran dar sa si putem aflui comercial zona. O astfel de parcare, cu 400 de locuri, ne costă cât constuirea a două școli. Si sunt o picatură într-un ocean. 400 de locuri, sau sa zicem ca facem zece, 4000 de locuri scumpe, raportat la milioanele de mașini nu rezolvă nimic.
Acum avem un coridor verde, am plantat 620 de arvorii și zeci de mii de arbuști și plante perene.
Avem sistem de irigații, mobilier urban, bănci, tot ce are nevoie un bulevard civilizat.
